Descoperirile arheologice (N. Zaharia, N. Petrescu-Dâmboviţa şi Em. Zaharia cercetare 1974) aduc argumente ştiinţifice privind existenţa unei vetre de locuire în albia majoră a Pârâului Gârla Sireţel, aproape de confluenţa acestuia cu râul Siret, „La Temelii”. În această vatră feudală, a existat desigur şi Biserica satului. În jurul Bisericii din Bogza au trăit răzeşi de-ai lui Ştefan cel Mare (cătunul Mazili din Ionăşeni).
Biserica din lemn „Sfântul Neculai” din satul Bogza, construită din lemn şi acoperită cu şindrilă de N. Caraiman la sfirsitul secolului al XVIII-lea reparată de Iorgu Bogza la 1846, ianuarie 10,a fost construită pe locul altei bisericuţe din lemn, de la care s-au păstrat icoanele înscrise cu litere slavone.
În anul 1894, Biserica din Bogza era servită de preotul Xenofont Urzică, în familia căruia s-au format, pe parcurs, mai multe generaţii de preoţi şi învăţători.
În anul 2001, Bisericuţa a fost reparată de preotul M. Popa, cu sprijinul financiar al foştilor proprietari de teren din familia Gheorghiu Tăzlăuanu.In momentul de fata Biserica este in proces de restaurare si punere in valoare prin stradania preotului paroh si a familiei Valentina si Valeriu Iftime.
Filia Biserica cu hramul Intrarii Maicii Domnului in Biserica din satul Maghera
Satele Maghera şi Pustaia nu au avut local propriu de biserică, folosind o perioadă îndelungată o sală de clasă a Şcolii Maghera drept capelă de rugăciune, până la venirea în Parohie a preotului Eugen Grigorescu, care s-a angajat de la bun început, să construiască un local propriu. A început organizarea unor formaţii de cor, teatru scurt, dansuri populare etc. cu care a străbătut toate satele din jur, prezentând diverse programe
artistice, reuşind într-o perioadă foarte grea, 1944-1950, să strângă fondurile necesare pentru construirea Bisericii Maghera. Oamenii ambelor sate s-au alăturat, cu bunăvoinţă şi entuziasm pentru realizarea proiectului. Preotul, bun organizator, a fixat drept deviză a echipei de construcţie: „În orice zi, ori un mănunchi de fapte bune, ori sufletul tău cu o treaptă mai sus”. Presa vremii, corespondenţă cu Mitropolia Moldovei, evidenţiau preocuparea prea cucernicului preot pentru ajutorarea văduvelor de război, orfanilor şi nevoiaşilor din sat.
Biserica Maghera, construită de preotul Eugen Grigorescu s-a degradat în timp, necesitând urgente reparaţii. Preotul Ioan I. Axinte a obţinut, în urma unor eforturi deosebite, autorizaţia de reparaţii capitale, reuşind, de fapt, să construiască un nou lăcaş, înainte de 1989. In momentul de fata s-au facut lucrari de pregatire pentru pictura interioara.
